|
Ilie T. ZEGREA
Ilie Tudor Zegrea s-a nascut la 3 iunie 1949 in satul Sinautii-de-Jos, raionul Hliboca. In 1966 a absolvit scoala medie din Tereblecea, iar in 1979 – facultatea
de Filologie (sectia limba si literatura romana) a Universitatii de Stat din Cernauti. A lucrat in redactiile ziarului regional Zorile Bucovinei si ziarului
raional din Hliboca. Din 1977 lucreaza in redactia emisiuni radiofonice in limba romana a Companiei Regionale de Stat Cernauti pentru Radiodifuziune si
Televiziune, iar din 1999 este seful acestei redactii.
A debutat cu versuri in 1964 in presa din Chisinau. In 1977 publica volumul de versuri Timpul ierbilor (Ed. Carpati, Ujgorod). Ulterior a mai publicat
volumele: Navigator in septembrie (Ed. Literratura artistica, Chisinau, 1983), Crinul ingandurat (Ed. Carpati, 1986), Oglinda retrovizoare
(ed, Hyperion, Chisinau, 1991), Singuratatea Apocalipsei (Ed. Eminescu, Bucuresti, 1998, seria Poeti romani contemporani), La marginea noptii
(editie bilingva romano-ucraineana, Ed. Misto, Cernauti, 2004).
Grupaje de versuri ale poetului Ilie T. Zegrea au fost incluse in diverse antologii, inclusiv in culegerile Molodaia gvardia-86 (Ed. Molodaia gvardia,
1987, Moskova) si Na nasii, na svoii zemli (Kiev, 1995).
Este membru al Uniunilor Scriitorilor din Ucraina, din Romania si din Republica Moldova, membru fondator si Presedinte al Societatii Scriitorilor
Romani din Cernauti, redactor-sef al revistei scriitorilor romani din Cernauti Septentrion Literar.
A fost mentionat cu mai multe premii literare din Ucraina, Romania si Moldova..
SCRISOARE
E inutila ceata-n teiul-domn,
Frunza, oricum, are motiv sa cada,
Iar peste-o apa, picurand de somn,
Toamna trimite inca o iscoada.
Eu te astept sa vii cum ai promis,
O sa privim amurguri infidele,
Te voi servi cu nuci, si-n paradis
Ne-om strecura prin gardul de nuiele.
Explozii lente-n ramii de gutui
Pun filtre dulci luminilor discrete,
Nici nu-ti dai seama unde e sau nu-i
Tristetea ce ne fura azi, poete.
…Sufletul ierbii trece peste-oras
si somnul iar din case ni-l alunga,
Toamna e un post-scriptum la ravas
In care ma inchin de viata lunga…
BALADA SENTIMENTALA
Sa nu te miri de ce-am sa-ti spun acum,
Dar sub matasea ce se tese-n duzi
Tristetea-si vara mana cu parfum,
De la etajul opt tu n-o auzi.
Luna sustine ierbile-n atac,
Transpira zidul aparat de var,
In camp face explozie un mac
Si-un greier deraiaza un marfar.
Iar azi un trandafir mi-a declarat:
“Alunga indoiala ce te frange.
Roua spre ziua a clarificat
Ca avem aceeasi grupa x de sange”…
ESAFODUL INDUIOSAT
Sangele meu improspata zapada,
Stergea ridurile esafodului decapotabil,
Cu fata lipita de viata ca de un geam,
Va iubeam si voi simteati admirabil.
Pana cadea gratioasa secure,
Goleam paharul mie lasat in veci,
Si prin amintiri, ca intr-o barca amara,
Mai indrazneam sa vad cum vii sau cum pleci.
Apoi dintr-o iarba-nverzita laconic
Rasareau cornitele mielului pe sub giulgi,
Umezind ca respiratia icoanei
Dosarul poetului, plin de greieri si fulgi.
Nu stiam ce trebuia sa urmeze…
Adanci intr-un vis, o luam indarat
Tot pe urmele mele catre pruncie,
Pana dispaream in improspatatul omat…
* * *
Ninge in graba pe calea ferata,
Fulgii se-arunca sub trenul in mers…
Iarna e, Doamne, din nou disperata,
Bate la usa acestui vers.
Undeva ingeri iarasi triseaza,
Hranind pauni sub o foaie de cort,
Si nu observa cum insereaza
In ochii lumii chipul ce-l port.
Iar pe aproape, chiar foarte aproape,
Se vinde o tara cu tot cu prunci
Si tot omatul de-afara incape-n
“Quo vadis, Domine?” rostit atunci…
DEZNADEJDEA SCRIBULUI
Totul parea foarte real si foarte convingator:
Masa de scris, masina de tocat litere,
Degetul aratator pistoland tampla,
Trei crizanteme abia tragandu-si respiratia
Prin fumul de tigara si aburul de alcool…
Dar ce sa mai scrii despre masa,
Despre crizanteme. Despre fumul de tigara
Va provoaca incurabilul cancer pulmonar
(sa multumim bunului Dumnezeu ca nu-l avem),
despre dragoste, plopi, luna s.a.m.d.s.a.m.d?…
Ramanea un singur lucru neverosimil,
Dar care s-a intamplat:
Degetul pus la tampla a impuscat…
|
SI EU PARCA NU AM FOST VIU NICIODATA
De-a lungul nostru, risipiti printre statii,
Bate vantul a catorva generatii
Si se umfla destinele, nu le infoaie,
Gramadite apoi la-ntamplare-n tramvaie.
Iar noaptea, de sub pielea unei biserici,
Ies ingerii nostri, si ei periferici,
Miscandu-si aripile-abia transparente
Prin scama erorii a trei continente.
Bate vantul a catorva generatii
Peste urmele noastre lasate prin statii,
Unde Moartea danseaza pe calea ferata.
Si eu parca nu am fost viu niciodata…
RUGACIUNE IN PREZIUA APOCALIPSEI
Iarta-mi, Doamne, plansul si pe acei ce te injura,
Dar mai schimba si Tu instrumentele de tortura.
Viata in noi e mai subtire ca respiratia unei icoane
Si ploua in fiecare noapte cu mirese prin garnizoane.
Din hectarele cetii rasar numai paduri naufragiate,
Sub geamurile mileniului aburite de lasitate.
Cineva imi toarce zilele si-mi amesteca, repezit,
Noapte si dimineata, papuci de casa si timp infinit…
In piata din mijlocul orasului un ins cu papion
Saruta streangul pregatit pentru Francois Villon
Si, in timp ce plang pe umarul ghilotinei, cerandu-i un sfat,
Veacul plange cu capul pe genunchii mei, neajutorat…
Se face frig si incerc sa ma invelesc cu ceva aratura…
Doamne, mai schimba, daca poti, instrumentele de tortura!..
CINA DE TAINA
…Dar si aceasta iarna in editie de lux
va sfarsi in baltoace gretoase,
chiar inainte de a doua venire a Mantuitorului…
Intre timp,
Pe la intersectii de vanturi si vise,
Unde politica face trotuarul
Prin capitalele tarilor in tranzitie,
Croindu-ne pe trup camasa de forta a realitatii,
Cineva (poate eu, poate tu…)
Mai arunca in gura locomotivei istoriei
Cate un brat de memorii…
Iata, unul a scos naiul la licitatie,
Iar faptura altuia
Este chiar lipiciosul sarut al lui Iuda…
SUNT ARGUMENT AL MORTII
Impotmolit in rujul amurgurilor bete,
Codificat de Moarte intr-un picior de vers,
Las paclele buimace de-or vrea sa ma repete
Intr-un oftat al Toamnei cu zambetul ei sters.
Caci vin zapezi de-aiurea pe tarmul ros de vise
In noaptea captusita cu vin si lautari,
Si creatorul, pasnic, chiar sforaie-n culise
Iar spectatorii urla, dorind senzatii tari.
Biserici pasc pe dealuri mesaje lungi de pace,
Tarandu-si umbra-n seara ca un deznodamant,
Noroiu-mi pupa mana( sau poate se preface?)
Si sufletul harpei adie-a-ngrasamant.
Provinciile cetii trag vasla prin doctrine
Sub stemele carpite c-un fals, zis rasarit,
Si cum se scurge viata acestui veac prin mine,
Sunt argument al mortii si-aproape fericit…
…
|
|
|
. |