Poezie
G. Bostan
acolo
intre cerul de brazi si cimitir
luceferi salta peste bolti cazute.
O, cat de sclipitor
a cata noapte
aluneca
si crapa piatra pe morminte
cand bate-un deget de lumina-uda.
Si tu, mai frate, sagetat de cetini
ti-ai sfaramat la umeri
bulzul de tacere?
Nepasator precum e vecinicia
te-ai prins in hora de copaci si stele
sa nu te mai opreasca nici un strigat
pe nume de
de feciori sau de nepoti
acolo peste brazi
a cata noapte
ingenuncheaza drumuri ostenite?
sub crucile-nverzite mai zabovesc batranii
iar tinerii isi scot vesmintele de iarba
si goi ca luna-inoata prin amurguri
si tu, mai frate, scuturat de spuza
te-ai prins de maini cu umbrele-nalbite
in primul cerc
precum in cel din urma
nu-i loc ascuns
pentru popas de frunza
doar intre brazi
o casa parasita
si urme impietrite
de plecare
ZIC UN VERS
iarasi clipa-n piatra zace
si nici mortului nu-i place
sa coboare-n hauri macii –
zic un vers, ce mai pot face
noaptea-n ierburi se desface
si spre flacari fug copacii
lumea-n cifre doarme-n pace –
zic un vers, ce mai pot face
intra steaua in gaoace
si-n carbune se preface
se afunda-n scrum toti macii
si nici mortului nu-i place –
zic un vers, ce mai pot face…
(7 aprilie 2004)
x x x
ne mai ramane loc pentru nemoarte
peste seninul ars,
peste lumini?
De somnul vesniciei ne desparte
cararea de la poale de gradini…
x x x
x x x
cu degetele goale-am adunat
tarana de pe sapte continente
si-am rotunjit in lutul framantat
un glob cu riduri, gropi si epicentre
pe arca parasita, a lui Noe,
se mai jucau atatia licurici
noi am luat in rezervoare ploaie
si-am innodat al fulgerului bici
am incrustat un zambet de femeie
alunecat pe marmura-n azur
iar dincolo a-nflorit Casiopeia
se scutura petale imprejur.
(1975)
x x x
afara se mai tanguie o vita
salbatica
in gheata tremurand
pe un colt de cer
pastorul Mioritei
isi paste-n tihna turma
fluierand
un trunchi de noapte
abia de se-ntrevede
prin visuri
ninse lin la capatai
sau poate nebuloasa Andromedei
introieneste drumul cel dintai?
(1975)
x x x
ce straniu curg nisipurile-n cer
in cautarea zilei, pe revers.
Pamantul joaca pe ecran stingher –
graunte incoltit in univers.
Ce straniu urca noaptea spre izvor
si rauri albe curg in ocean.
Pamantul-strop de roua sclipitor
se scutura alaturi de ecran.
Ce straniu doarme linistea in stele
cu ochii mari, deschisi in infinit.
Pamantul – unda scurta printre ele
ne cauta prin secoli, ostenit.
(1975)
x x x
…alaiul nuntii a pornit pe creste
de gheata
lunecate printre nori.
In casa mare
ard pe la ferestre
luceferi
de cu seara pana-n zori…
…